Vineri seara în Suburbia, atmosfera a fost mai mult decât explozivă. Potopul de oameni veniţi să îi vadă pe Negură Bunget cântând în noua formulă, dar şi pe trupele din deschidere Akral Necrosis şi Inopia fiind gata să dărâme clubul ce devenise în mod vădit neîncăpător.

Concertul s-a ţinut de program, chiar dacă aceasta a necesitat renunţarea la bis-uri pentru trupele din deschidere. Desfăşurarea a fost profesionistă şi am apreciat faptul că, o dată început la un sfert de ceas după orele 20, concertul nu s-a prelungit în mod inutil până la 2 dimineaţa, din motive artificiale, gen probe de sunet exagerat de lungi. Iar sonorizarea a fost una dintre cele mai bune de care am avut parte în clubul Suburbia. Cel puţin Negură s-au auzit ceas, cu toată panoplia de instrumente specifice: toacă, tulnic sau talăngi.

Akral Necrosis păstrază tradiţia, m-am bucurat să văd că repertoriul lor s-a „îmbogăţit" cu două piese noi. De asemenea, trupa are un nou chitarist ritm şi cu toate acestea, sună foarte închegat, ca de obicei. Mi-au plăcut solourile de chitară, inovative pentru genul „(Raw) Black" şi, ca de obicei, machiajul lor.

Inopia au fost 6 pe scenă (un chitarist lipsind). Pe lângă aceasta, clubul era deja plin, drept urmare Salex nu a avut spaţiul necesar pentru a asigura show-ul cu care eram obişnuiţi. Reacţiile publicului au fost oarecum împărţite, stilul Symphonic Heavy Metal nefiind pe placul tuturor. Şi este de înţeles, fiindcă în rest concertul a fost unul de metal exclusiv „extrem" (Black/ Thrash/ Death). Deşi consider că dacă am îmbina stilul abordat de predecesorii lor pe scena (Akral Necrosis) cu ce cântă ei, nu ar fi exclus să iasă ceva asemănător cu stilul Negură Bunget.

Eufobia, trupă bulgară de Death dus la extrem, a lansat în cadrul show-ului din Bucureşti al doilea album de studio, intitulat „Insemination". Riffurile de trecere mi s-au părut nepotrivite pentru stilul abordat, impresia pe care mi-au lăsat-o fiind că vecinii noştrii bulgari doreau să se apropie de un stil vrut Technical, în stil Necrophagist. Oricum, considerând că trupa are doar trei membri, aceştia au sunat ceas, ca şi compatrioţii noştri de la Negativist. Aşadar un recital ritmat şi agresiv, chiar dacă nu foarte inovativ şi un pic prea lent pentru gusturile mele.

Daemonicus. Scandinavii în generals-au născut să cânte metal, iar suedezii de la Daemonicus nu fac excepţie. O combinaţie Death- Thrash explozivă, un vocal de excepţie şi o coordonare de invidiat. Headbanging-ul şi Sawmill-ul au fost la ele acasă, ceea ce îmi aduce un pic aminte de atmosfera de la Seregon. Maşinăria suedeză a făcut valuri, publicul a apreciat din plin ritmul rapid şi riffurile agresive. Din păcate trupa nu aduce nimic nou, ceva atât de necesar pentru a te afirma cu adevărat.

Negură Bunget cântă acum într-o nouă formulă:

• Corb - chitară/voce
• Spin - chitară
• Gadinet - chitară bas
• Ageru Pamintului - voce/percuţie/xilofon/nai
• Inia Dinia - clape
• Negru - tobe/percuţie

Membrii fondatori Hupogrammus şi Sol Faur au părăsit formaţia pentru a forma Dordeduh, un proiect promiţător, despre care puteţi afla mai multe în cronica MusicHub a primului lor concert, ce a avut loc duminică în The Silver Church Club, cât şi din interviul nostru cu Huppogramus (ambele urmând să fie publicate cât de curând).

Cât despre Negură Bunget, proiectele lor din viitorul apropiat includ relansarea albumului „Măiastru Sfetnic" (2001) în noua formulă, sub titlul „Măiestrit" cât şi un DVD incluzând imagini filmate de la concertul lor de pe 19 ianuarie 2008, ce a avut loc la Romexpo, ce va purta titlul „Focul viu."

Recitalul lor a fost unul complex, implicând atât instrumentele consacrate pentru Metal, cât şi instrumente tradiţionale româneşti precum tulnicul (un fel de bucium), talăngi sau naiul, dar şi toaca sau xilofonul. Atmosfera a fost întregită de proiecţiile de pe panoul din spatele trupei. S-au cântat melodii vechi şi noi, predominant însă de pe cele mai recente albume: Măiastru sfetnic (2000), 'n crugu' Bradului (2002) şi, bineînţeles OM. Negură Bunget este una din trupele a cărei evoluţie acustică se poate observa cu fiecare album nou publicat (până acum, 5; în 2010 urmează a apărea şi un nou album al lor, pe lângă Măiestrit, intitulat Vîrstele pământului). Dexteritatea şi priceperea instrumentiştilor s-a putut observa pe tot parcursul concertului lor, aceştia făcând rocade între instrumente şi, implicit, locul pe scenă. Aceasta, împreună cu sunetul variat, specific Negură, au asigurat implicarea constantă a publicului, fără a surveni plictiseala. Noul line- up sună incredibil de bine şi închegat. Aş dori să menţionez şi că sonorizarea a fost una de mare angajament, cea mai bună peste care am avut ocazia să dau în clubul Suburbia până acum.

Noi le dorim succes celor de la Negură în noua formulă şi sperăm să îi revedem cât de curând în Bucureşti. Nu uitaţi să vizionaţi şi Episodul 8 al emisiunii MusicHub pentru mai multe impresii despre acest concert, cât şi despre altele la care am fost de curând.

Cronică/ filmări: Livius

Fotografii/ Editare foto- video: Shinogi