Un articol realizat de Livius & Shinogi

Acest concert a fost organizat de către Metal Masters, cărora le mulţumim pe această cale pentru invitaţie (în special lui Dragoş şi lui Florin).

Ce pot spune în primul rând despre acest concert este cã a demonstrat încã o datã ce mare este diferenţa între undergroundul Metal românesc şi cel din afarã. Sã fie calitatea sculelor folosite, sau doar talentul şi forţa de muncã? Îmtr-adevãr, în afarã trupele primesc probabil mai mult oferte de contract cu casele de discuri, având o şansã realã de a câştiga bani şi de a fi promovaţi în mod profesionist, atât timp cât sunt serioşi şi puşi pe treabã. Discutam acum câţiva ani cu un prieten din Finlanda, care îmi spunea cã la ei reprezentaţii caselor de discuri, „cãutãtorii de talente” se plimbã prin cartiere cu maşina la vitezã micã, şi cum aud o trupã cântând decent într-un garaj (iar acolo în fiecare cartier sunt minim 10 astfel de trupe), opresc maşina şi bat la uşã. Va mai dura mult pânã sã se ajungã la aceastã situaţie şi la noi, dar sunt sigur cã talentul si dedicaţia existã şi la noi. Este nevoie doar de mai mulţi oameni dispuşi sã le descopere şi sã investeascã pentru stimularea lor.

Aş fi dorit sã pot veni mai „documentat” la acest concert, mai ales fiindcã toate cele trei trupe par de exepţie.  Îmi pare puţin rãu sã vãd nişte playlisturi aşa de „golaşe” pe paginile de Myspace ale respectivelor formaţii. Este, desigur, o condiţie impusã de casele de discuri cu care au contract. Supãrã puţin în cazul unei trupe cum este Izegrim, care are o discografie „încãpãtoare”, pe parcursul a 12 ani de existenţã. Condiţie impusã dar uşor inutilã, doar pe YouTube se gãsesc atâtea în ziua de azi, chiar daca multe melodii sunt incluse doar în varianta live.

Mie şi lui Shinogi ne place Metalcore-ul de calitate. Am dori sã vedem Lamb of God în România şi am fi în prima linie la scandal daca s-ar întâmpla. Aşa cã ne-am bucurat sã îi avem în deschidere pe belgienii de la Spoil Engine, o trupã înfiinţatã în 2004, dar promiţãtoare. Faptul cã au semnat recent cu Roadrunner Records (subsidiarã Warner Music Group), spune multe. Plus cã nu prea îi vezi pe belgieni prestând Metal. Personajul Ray din filmul In Bruges face la un moment dat un banc pe seama belgienilor, de mai mult sau mai puţin prost gust („What is Belgium famous for? Chocolate and child abuse. And they only invented the chocolate to get to the children.”).

20:30 Încep probele de sunet Spoil engine. Sunã foarte bine, aşa cum ne aşteptam dupã ce i-am „studiat” un pic pe pagina lor de MySpace şi pe Youtube. Între timp în difuzoare se aude Lamb of God şi Dan nu îşi mai încape în piele de bucurie. Nu degeaba are el tricou cu LoG în anumite webcomicuri MH!

20:40 Frecãm menta. Dupã cum stau lucrurile, se pare cã se va începe în jurul orei 21.

20:50 Au început Spoil Engine. Dan are o revelaţie bruscã: „Tocmai am realizat cã îmi iubesc „meseria” ”, îmi spune. Aşa cum se poate vedea şi în film, belgienii au fãcut un show de zile mari. Îmi pare doar rãu cã nu am putut da şi eu mai mult din cap, din cauzã cã filmam. Din pãcate publicul a întârziat sã aparã. Bãieţii meritau un public mai numeros şi, de ce nu, mai comunicativ. Mi s-a pãrut cã publicul, fiind şi redus ca numãr, nu le-a oferit feed-back-ul necesar. Lead guitaristul mi-a plãcut mult; solourile au fost reuşite şi au sunat foarte bine, chiar dacã nu au fost ele prea lungi sau prea prezente. Este totuşi vorba de Metalcore. Vocalul mi s-a pãrut cã s-a auzit cam „choppy” (dacã nu mã înşel, şi el şi-a cerut scuze pentru acest lucru la un moment dat), din cauza sonorizãrii. Altfel s-a auzit deosebit de bine, şi mã bucur sã vãd cã acest lucru se poate şi în LMC, unde nu de puţine ori sonorizarea a jucat feste formaţiilor prezente la concert.

Spoil Engine au semnat de curând cu casa de discuri Roadrunner Records, subsidiarã a Warner Music. Lucru care nu ar trebui sã ne mire, ţinând cont cã sunt talentaţi şi par puşi pe treabã. În curând va apãrea al doilea album al lor, „Antimatter”. Tare sunt curios dacã acest album va fi comercializat şi în România. Eu dupã ultima încercare, într-un magazin de multimedia parte dintr-un mare lanţ naţional, de a achiziţiona un album de Metal (este vorba de „United Abominations” de la Megadeth) m-am cam lecuit. Am fost privit ca ultimul satanist depravat de cãtre domnişoara de la casã, care când a auzit cuvintele „mega” şi „death” mai cã şi-a fãcut semnul crucii şi a şuierat printre dinţi „Piei, Satanã!”.

Aşadar, dacã existã magazine profesioniste de muzicã ce intenţioneazã sã comercializeze acest urmãtor album de la Spoil Engine, ne-ar plãcea sã ne informeze şi pe noi, ca sã nu îl comandãm din afarã.

Shinogi zice: Dacă nu ar fi trebuit să fac poze aş fi dat din cap tot concertul. Mia plăcut tandemul chitariştilor, riffuri foarte ritmate şi părti de lead împânzite cu armonice (mie cel puţin îmi plac chiar dacă exagera un pic cu ele), timbrul vocal al solistului de asemeni inedit. Au facut show, păcat că a fost aşa putţnă lume, preţul biletului a fost simbolic comparativ cu calitatea formaţilor, mulţumim Metal Masters pentru concert şi sperăm la mai multe.

Nu ştiu alţii cum sunt, dar nouã ne plac femeile. Dacã mai cântã şi Metal, cu atât mai bine. În seara aceasta simţurile ne-au fost delectate de douã prezenţe feminine de excepţie: blondinele Marloes (Izegrim- Olanda) şi Antonie (Diary About My Nightmares, pe scurt D.A.M.N. - Germania).

22:00 Începe trupa D.A.M.N. (Diaries About My Nightmares), o trupã relativ tânãrã din Braunschweig, Germania. Nişte simpatici, foarte hazlii cum încercau ei sã comunice în englezã cu sunetistul, cu accentul lor german foarte pronunţat. În ciuda acestui accent, ei au comunicat foarte bine cu publicul, vrãjit probabil de farmecele blondei Antoine, solista trupei. Au ţinut un recital solid de o orã. Prima şi cea mai mare surprizã a fost desigur Antoine, care aşa subţiricã cum era nu am fi crezut cã poate sã scoatã sunete cel puţin la fel de brutale ca Angela Gossow de la Arch Enemy. Problema mea cu acest recital este cã melodiile nu prea aveau solouri, şi pãrţi melodice în general, lucru care a aruncat o oarecare monotonie asupra orei petrecute cu D.A.M.N. Cântecele mi-au pãrut exagerat de lungi şi de repetitive. De asta Michael Amott de la Arch Enemy introduce pãrţi uneori excesiv de melodice, pentru a alunga plictiseala şi pentru a oferi armonie pieselor. Aici cei de la D.A.M.N. mai au de lucrat. Fiind însã o trupã tânãrã, înfiinţatã în 2007, mai au suficient timp sã evolueze. De remarcat de asemenea basistul, un tip foarte haios şi plin de energie, care a fãcut show pe tot parcursul spectacolului. Mai rar basişti cu asemenea vervã într-o trupã de Metal, şi este de apreciat.

Trupa nu s-a sfiit sã discute cu publicul şi fanii dupã spectacol, Antoine pozând cu toţi masculii doritori de o amintire frumoasã din LMC. Ne-au promis cã vor reveni în România, şi sperãm cã aşa va fi.

Shinogi zice: Au avut nişte riffuri epice şi solista un growl de invidiat, dar din păcate au avut şi părţi negaitve, melodiile care parcă nu vroiau să se termine, erau lungite inutil, şi solouri foarte scurte. Au creat atmosfera şi i-aş revedea oricand.

23:20 Concertul continuã cu Izegrim, headlinerii serii. Thrash/ death metal incendiar din Olanda. Se vede experienţa şi, într-adevãr se simte faţã de precursorii lor, cei de la D.A.M.N. Chitariştii plini de energie, au fãcut show de zile mari, iar blonda (din nou!) Marloes (voce & chitarã bas) a oferit o prestaţie de calitate. Mi-au plãcut pasajele melodice (exact ce a lipsit la D.A.M.N.), iar publicul a gustat din plin acest recital plin de forţã. La cererea lui Dragoş de la Metal Masters, Izegrim au încheiat cu un bis la piesa „Deliverance”, probabil cea mai popularã melodie a serii.

Shinogi zice: Un sound nu la fel de "clar" ca primele două trupe dar cu siguranţă mai matur. Părţi de lead pe ambele chitare deşi una a predominat. Solista are o stamina incredibilă, vocea ei a fost constanta pe tot parcursul cantarii (lucru greu de realizat mai ales dacă canţi cu mai multe tipuri de growl în aceeasi piesă) .S-au auzit influente Carcass. Mi-au placut foarte mult şi sper dacă mai trec pe la noi să beneficieze de publimc mai mare pentru ca merită.

Am dat şi eu din cap cât mi-a permis timpul, şi nu am regretat. Spectacolul din aceastã searã a fost unul de excepţie, şi sperãm sã vedem asfel de concerte cel puţin la fel de bune, dacã nu şi mai bune, având ca şi invitaţi trupe autohtone.