Se mai întâmplă în Bucureştiul nostru drag şi concerte/ festivaluri de Metal reuşite. Unii din puţinii organizatori care au grijă ca acest lucru să se întâmple sunt Sorin Turcu şi Alberta Biţă, adică Stay Metal Forever. Ultima lor ispravă este festivalul omonim (http://www.musichub.ro/node/391 ), aflat la ediţia I. Prima ediţie din multe altele ce vor urma, din ce se aude. Pentru prima seară, line-up-ul a fost prin excelenţă Metal extrem, adică Thrash/ Death/ Black. Duminică seara, în schimb, melodiile ce ne-au încântat auzul s-au aflat în sfera ceva mai moale şi melodioasă: (Melodic)Heavy Metal, Symphonic/ Epic Metal, Doom/ Progressive Extreme Metal.

Voi relata aici pe scurt experienţele prin care am trecut, alături de peste 200 de oameni, vineri seara în clubul Suburbia, alături de trupele (în ordinea inversă numerelor de pe tricou) Eastern Front, Seregon, Snapjaw, Tarantula şi Conflict Mental. Cu primele două formaţii, venite în vizită tocmai din Marea Britanie, veţi găsi şi interviuri video în exclusivitate, în curând, numai pe MusicHub.ro.

Sonorizarea a fost, per ansamblu, una de calitate, aşa cum ne-am obişnuit de la concertele din Suburbia. Concertul a început undeva în jurul orei 20, dar probele de sunet dintre recitaluri au fost suficient de scurte pentru a nu agasa publicul aflat în cantităţi generoase. Pe parcursul serii s-au strâns şi tichete pentru tombola MusicHub, iar noi am răsplătit câştigătorii cu bere (că asta-i baza!) şi bilete la seara de duminică (unde au prestat Kinethics, Idol, Highlight Kenosis, Inopia şi trupa De Profundis din Marea Britanie- avem interviu şi cu ei, deci fiţi pe fază!).

Fiindcă despre Tarantula am mai vorbit recent (http://www.musichub.ro/node/384 ), iar despre Conflict Mental (http://www.musichub.ro/node/314 ) veţi afla (şi) mai multe în reportajul despre concertul lor din barul Apaşu de sâmbătă seara (http://www.musichub.ro/node/390 ), vom face un salt olimpic direct la trupa Snapjaw, pe care nu i-am mai văzut de mult. Aceştia au avut timp să lucreze la nişte piese noi. Setlistul Snapjaw a cuprins piesele:

1. Mutants Attack (new)
2. Back from the Grave (new)
3. Crawling Chaos (new)
4. Peeling the Skin
5. Morbid Dance
6. Waking up the Vampire
7. Devil Incarnated
8. Maniac
9. Psycho Apocalypse
10. Night of the Wolf (new)

Băieţii au fost în formă, ca de obicei, şi susţinuţi de un public devotat. Din păcate însă Bony, vocalul trupei, lua deseori loc pe scenă, dând vădite semne de oboseală. Ce mi-ar plăcea de la Snapjaw, în condiţiile actuale (piesele existente, compoziţia, imaginea, succesul dorit / scontat), ar fi o schimbare de sunet al chitarelor. Parcă nu sună destul de heavy, un acordaj mai jos şi poate nişte corzi/ chitare mai potrivite genului pe care îl cântă ar face minuni. Nu ştiu, nu sunt profesionist, doar arunc şi eu cu părerea (căci asta mi-e „meseria").

Seregon au oferit un show pe măsura a ceea ce au promis şi în interviu: energic, mult headbanging („windmills" baby!) şi foarte, foarte tare (în ambele sensuri, dar mai ales din punct de vedere al decibelilor). Publicul i-a gustat din plin, gradul de intensitate fiind comparabil (însă după părerea mea nu mai înalt) decât de la concertul Tarantula de mai devreme. James, solistul, se agăţa de scheletul metalic al scenei, rămânând aproape suspendat în aer deasupra mulţimii, şi nu s-a dat în lături nici de la crowd surfing. Se poate observa în galeria foto o mare vânătaie pe braţul lui, cu siguranţă dobândită în acea seară sau, dacă nu, la un concert recent.

Headlinerii serii, Eastern Front sunt o trupă pe care am aşteptat-o cu nerabdare, deşi nu sunt fan înrăit Black Metal (cu Immortalele, Dimmu Borgirele şi Rotting Christurile mele ce mai am tangenţe). Însă, alături de Akral Necrosis, trupa Eastern Front este o trupă de Black care promite: sunt serioşi, dedicaţi, au un mesaj şi o prezenţă scenică foarte reuşită. Prestaţia lor a fost din păcate sabotată de către un procesor de efecte ce le aparţinea, din a cărui cauză vocea a fost complet înghiţită de către chitare. Aici sunetistul şi organizatorii chiar nu au fost de vină, dar recitalul cu siguranţă a avut de suferit din această cauză. Din fericire mai spre sfârşit problema s-a mai ameliorat, la timp pentru un bis la cea mai bună piesă a lor, „Blood on Snow”, aproape impecabil. De remarcat este faptul că, in ciuda vicisitudinilor şi a orei deja înaintate (1-2 dimineaţa), publicul a fost deosebit de energic şi de-a dreptul încăpăţânat în a îi susţine şi încuraja pe cei de la Eastern Front, care au meritat fiecare din aceste încurajări şi solicitări de bis. Datorită în parte şi publicului (care era destul de rar, dar peste măsură de energic), recitalul lor s-a transformat dintr-un semieşec (datorat problemelor de sunet, ce-i drept tot din vina trupei se pare) într-o oră emoţionantă şi de-a dreptul plăcută.

În încheiere, dorim să le mulţumim tuturor celor ce au participat la tombola MusicHub din acea seară, cât şi organizatorilor Stay Metal Forever, adică Sorin Turcu şi Alberta Biţă.