Pauzele lungi şi dese... sporesc plăcerea de a reveni în Suburbia la un concert marca Anopsia. Este vorba despre Ati Edge & The Shadowbirds din Ungaria, avându- i ca "deschizători" pe ai noştri Stoned Addams, Tarabostes şi Fingering Joanna.

"Suspecţii de serviciu", subsemnatul & Shinogi au primit întăriri în această seară, trupetul numărul 3 fiind nimeni altul decât prietenul nostru BMX-er şi Punker undercover, rogue.

Din motive strict personale am reuşit performanţa de a întârzia suficient pentru a sări peste recitalul primei trupe, Stoned Addams. Dar fiţi fără grijă, colegii mei se vor ocupa de relatarea succintă a faptelor. Dacă nu vă puteţi sătura de Stoned Addams, veţi găsi încă şi mai mult material scris/ filmat/ fotografiat de la concerte trecute ale lor. Tot ce trebuie să faceţi este să folosiţi cu încredere funcţia de Search a site-ului nostru, având ca termen de căutare, desigur, numele trupei.

Aşadar, am aterizat direct la prestaţia scenică numărul doi, şi anume formaţia de Hardcore Punk Tarabostes, din Braşov. Vână şi chef de viaţă cum numai la poalele Tâmpei poţi găsi. O performanţă absolut explozivă, cu un public ce a asigurat haosul total. Anumite melodii au trecut înspre "Spitcore", foarte rapide şi brutale. Solistul a debordat de energie şi a ştiut să menţină publicul în priză. Mesaje tipice punk, despre egalitate, importanţa imaginaţiei atât în artă cât şi în viaţa de zi cu zi, zero toleranţă pentru "cocalari" şi "piţipoance sau importanţa exagerată pe care mulţi dintre noi o acordă hainelor şi aspectului exterior.

Singurul regret pe care l-am avut după acest recital a fost că nu i-am luat "în vizor" mai devreme (au mai avut şi alte concerte în Bucureşti).

Din păcate sala s-a golit ca la comandă în deschiderea recitalului celor de la Fingering Joanna, nişte băieţi care cântă frumos şi entuziast (reamintesc funcţia de Search mai sus numită pentru cei care doresc să îi studieze mai aprofundat). Fape ce i-a posomorât vizibil, lucru de înţeles când prestezi în faţa unei săli aproape goale. Setlistul trupei a fost următorul:

• Floarea mea
• Don't Get Enough
• Sistem
• Nimeni
• Amsterdam
• La Mişto
• Ion
• Cântecul Libertăţii (preferatul meu la orice concert al lor)
• Să deschidem ochii
• Beliefs
• Journey To The End
• Rancid

Publicul a revenit en-masse o dată cu urcarea pe scenă a headlinerilor, Ati Edge & The Shadowbirds: un trio fantastic de chitară/ voce, contrabas şi tobe. Sonorizarea a fost impecabilă, vecinii noştri unguri venind pregătiţi cu scule de acasă. Ca părere personală, nu ştiu cât de potrivit este genul Psychobilly cu o seară de Punk, dilemă ridicată la vederea publicul pus pe pogo şi alte manifestări specifice Punkului la recitalul headlinerilor. Mie mi-a plăcut foarte mult muzica lor (tocmai au terminat de înregistrat un nou album, ce va fi lansat pe piaţă peste câteva luni). Singurul cusur ar fi faptul că melodiile lor începeau să sune toate cam la fel după un timp, fiind totuşi un gen muzical destul de limitat. Eu unul, fiind fan al filmelor lui Quentin Tarantino şi a muzicii aferente lor, m-am simţit în elementul meu.

Rogue: Putin sceptic de succesul unui concert punk la noi in tara, in principiu din cauza publicului redus, decadentei muzicii punk in general si pretul relativ piperat de 15 ron (ca pret general e chiar ok pentru un concert, dar ascultatorii hardcore de punk si chestii de genul chiar nu au banii astia), am mers la Ati Edge and the Shadowbirds, in Suburbia. Pe langa main act, au mai concertat 3 trupe, in ordinea urmatoare:
Stoned Addams, deloc o prezenta noua in reportajele MusicHub, in seara asta nu prea au avut succes, publicul fiind cam (prea) reticent. Au cantat cateva melodii, vreo 4-5 la numar, nu mai tin minte exact, singura care mi-a ramas in cap ca fiind cea mai reusita fiind Mary.
Tarabostes, care a fost de departe trupa care a generat cel mai mare coeficient de atmosfera punk, incitand la revolutie si revelatii, cu mult mult moshing (mai degraba pogo, desi mi se pare un termen pokemonic, moshing-ul e ceva mai agresiv ca gen decat pogo-ul, cel din urma fiind sarit umar in umar cu un compatriot). Muzica buna, galagie exact cat trebuie, si un feeling foarte bun. Mentionez de asemenea ca solistul a coborat nu o data ci de mai multe ori in public pentru a participa la sesiunile de impins, ceea ce mi s-a parut chiar foarte tare si refreshing intr-o lume in care cineva care cum se urca pe scena se crede cu 5 ranguri mai sus decat spectatorii. S-o tina tot asa baietii ca directia in care se merge e una buna.
Fingering Joanna, surprinzator de slabi in ochii publicului (redus la ora respectiva, nu stiu cum, parca s-au evaporat majoritatea) au cantat foarte tare din punctul meu de vedere, mi-a parut rau ca nu au fost asa bine primiti de public. Solistul parea un pic enervat de treaba asta, la un moment dat a facut un comentariu de genul ca vrea sa vada ca se misca lumea, si cine nu sa se duca frumos la bar si sa stea cuminti, ceea ce mi s-a parut corect, tinand cont ca era concert punk nu priveghi.
Ati Edge and the Shadowbirds au fost blana, cum se spune. Genul : Psychobilly. Masti, contrabas la greu, tobosaru batea din picioare ceea ce mi s-a parut foarte tare, si solistul avea un aer de greaser si un sound oldschool in adevaratul sens al cuvantului, bringing the good days back. Fiind un fan Dead Kennedys, am apreciat foarte mult prestatia main act-ului, desi din pacate a trebuit sa plec relativ devreme pentru a prinde un tramvai (facultate, deh). Ambianta, atmosfera, numiti-o cum vreti, toata lumea care statea jos se adunase langa scena si privea hipnotizata la o prestatie pe care -sunt convins ca- multi au considerat-o inedita, precum am zis, real oldschool stuff, facut bine bine.
Per total evenimentul a fost unul placut, variat si destul de punk pentru a satisface fanii genului si nu numai, singurele lucruri care m-au deranjat fiind reactia slaba a publicului la trupa Fingering Joanna, care meritau mai mult din partea lor, faptul ca la pogo/moshing erau aceiasi 7-8 oameni in fata scenei, restul neincumetandu-se prea tare, si faptul ca a trebuit sa plec prea devreme, mea culpa. OI!